Diverse: Evenimentul sau faptul prezentat ridică întrebări relevante zilnice.
Essențial: Aspectele cheie ale unei informații utile.
Etica profesională înseamnă, în esență, disponibilitatea de a face ce trebuie făcut, chiar și atunci când sarcina nu e deloc plăcută. Mai înseamnă și să-ți muști limba atunci când ai prefera să te plângi, în loc să treci pur și simplu la treabă.
E complet normal să ai frustrări reale legate de job. Ce nu e normal e să te plângi constant, aproape de fiecare responsabilitate care vine la pachet cu un loc de muncă. Cineva fără etică profesională transformă aproape orice așteptare rezonabilă într-un motiv de resentiment și se va văicări oricui îi stă în preajmă, indiferent cine ascultă.
Iată cele șase lucruri de care angajatul „pe care nu și-l dorește nimeni" se plânge aproape constant.
Descoperiți și alte știri legate de Diverse și Piata muncii.
1. Faptul că trebuie să se trezească dimineața
Nimeni nu e încântat să se trezească devreme, în fiecare zi. Oboseala e normală. Un program solicitant poate fi greu, iar unele joburi chiar presupun orare care nu se potrivesc cu ritmul natural de somn al fiecăruia. Problema apare atunci când cineva cu etică profesională slabă se comportă de parcă simplul fapt de a veni la timp ar fi o cerință nerezonabilă.
Se plânge de tot, de trafic, de vreme, de orice. Până ajunge la muncă, deja și-a consumat jumătate din energie fiind furios că a trebuit, în general, să vină.
Prezența constantă rămâne una dintre cele mai simple dovezi de seriozitate. Nu trebuie să iubești diminețile și nici nu trebuie să-ți placă neapărat jobul. Trebuie doar să recunoști că alți oameni contează pe tine să fii acolo exact când ai spus că vei fi.
2. Faptul că trebuie să facă și sarcini pe care nu le agreează
Orice job are părți plictisitoare, face parte din pachet. Cineva cu etică profesională slabă are, adesea, o definiție surprinzător de îngustă a lucrurilor pe care e dispus să le facă.
Uneori, obiecțiile sunt complet legitime, nimeni nu ar trebui să accepte automat sarcini complet în afara fișei postului. Există o diferență clară între a-ți stabili o limită rezonabilă și a crede că orice sarcină neplăcută e sub demnitatea ta. O etică profesională solidă înseamnă să înțelegi că nu orice contribuție utilă e și interesantă.
Cineva care se așteaptă ca fiecare responsabilitate să fie o plăcere își poate petrece o cantitate surprinzătoare de timp plângându-se de realitatea banală a faptului că are... responsabilități.
3. Faptul că e tras la răspundere când greșește
Există o diferență importantă între micromanagement și responsabilizare. Să ai pe cineva mereu deasupra ta, care îți pune sub semnul întrebării fiecare decizie pentru că nu are încredere în tine, poate fi cu adevărat frustrant. Responsabilizarea e altceva, înseamnă să răspunzi pentru cât de bine îți faci treaba, de exemplu respectând un termen pe care ți l-ai asumat.
Totuși, cineva cu etică profesională slabă poate reacționa la aproape orice formă de responsabilizare ca și cum ar fi persecutat. Uneori chiar e tratat nedrept, dar dacă aceeași plângere îl urmărește din job în job, merită pusă întrebarea: oare problema e mereu locul de muncă, sau altceva?
4. Performanța colegilor
Ăsta e unul dintre cele mai frustrante de urmărit. Cineva care vorbește constant despre cât de leneși sunt toți ceilalți din echipă, dar când te uiți la comportamentul lui propriu, face mai puțin decât minimul necesar.
Oamenii cu adevărat harnici au, de regulă, dovezi concrete pentru frustrările lor, pot arăta exact ce au dus la capăt, nu se folosesc de critica performanței altora ca să evite să se uite la propria contribuție.
Există și o diferență importantă între a lucra eficient și a face doar minimul. Un angajat foarte eficient își termină treaba repede și folosește timpul rămas productiv. Cineva cu etică profesională slabă termină minimul necesar și caută imediat cum să evite orice altceva.
5. Faptul că trebuie să învețe lucruri noi
Să înveți ceva nou poate fi incomod. Nimeni nu vrea să se simtă incompetent, iar reînceputul cu un proces nou poate fi frustrant, mai ales când un loc de muncă schimbă constant procedurile fără să ofere training corespunzător. Totuși, unii oameni resping învățarea aproape reflex.
Nu e nimic greșit în a chestiona dacă o schimbare chiar are sens. Dar refuzul de a învăța, pur și simplu pentru că învățarea cere efort, îți poate limita, în timp, oportunitățile.
Cineva care se așteaptă să facă exact aceleași sarcini, exact în același fel, pentru totdeauna, va ajunge, la un moment dat, să se lupte să țină pasul. O etică profesională solidă înseamnă disponibilitatea de a învăța ce e necesar, ca să continui să crești în carieră.
6. Faptul că nu-și stabilesc limite sănătoase între muncă și viață personală
Oamenii chiar pot fi suprasolicitați. A te plânge de burnout nu e, în sine, dovadă de etică profesională slabă. Uneori, plângerea e exact modul în care o problemă reală de la job iese la iveală.
Diferența apare atunci când cineva se plânge constant cât de mult urăște să muncească, dar, când primește ocazia de a schimba ceva concret, refuză să facă orice diferit. Asta e lipsă de etică profesională.
Nu e vorba despre a spune oamenilor aflați într-o situație grea „găsește-ți pur și simplu alt job". Există o diferență între a avea o situație dificilă și a face din plâns singurul tău răspuns la ea. La un moment dat, dacă aceeași nemulțumire persistă ani întregi, fără nicio încercare de a schimba ce se poate schimba realist, ea devine, practic, parte din identitatea persoanei.
Un fenomen recunoscut și de specialiștii români în HR
Comportamentul descris mai sus nu este doar o observație anecdotică ci corespunde, aproape identic, cu ce descriu specialiștii români în resurse umane și psihologie organizațională drept „angajat toxic". Potrivit unei analize de specialitate, un astfel de angajat „nu este doar un coleg dificil sau care are o zi proastă, ci creează un tipar de comportament distructiv care se manifestă sistematic", inclusiv preluarea meritelor muncii altora, răspândirea de zvonuri pentru a slăbi poziția unui coleg sau refuzul de a partaja resurse esențiale pentru finalizarea unui proiect.
Impactul asupra întregii echipe este documentat clar: productivitatea scade, absenteismul crește, iar colaborarea devine, practic, imposibilă. Mai grav, angajații motivați și etici care încearcă să semnaleze comportamentul unui coleg toxic riscă, la rândul lor, să devină ținte ale acelorași atacuri, iar managerii, intimidați sau dornici să evite confruntarea, aleg uneori să menajeze exact persoana care creează problema, nu pe cei afectați de ea.
O psihoterapeută citată de Panorama.ro identifică o dinamică suplimentară, specifică multor culturi organizaționale din România: „Indiciul numărul unu că o companie este toxică e atunci când auzi că acolo e ca într-o familie", o expresie aparent caldă, care ascunde adesea normalizarea unor comportamente pe care, într-un cadru profesional sănătos, nimeni nu ar trebui să le tolereze.
Citește și: Ghid pentru interviul de angajare: cât durează, cum decurge și ce vor să afle, de fapt, angajatorii
Sunteti pasionat de tehnologie? Va sugeram sa vizitati Smart Gadgets!
BluAZ vă oferă cele mai recente știri pozitive din surse de încredere, agregate pentru o lectură rapidă și completă.
Mai multe știri actualizate zilnic pe BluAZ.