Cultura: Contextul cultural detaliat oferit aici clarifică valoarea artistică.
Sinteză: Articolul prezintă un eveniment cultural și valoarea sa artistică.
Disputa din 2026 dintre merdeneaua cu margarină și croasantul cu unt are un ecou vechi de peste un secol. În 1913, autoritățile din București analizau deschiderea unei fabrici de margarină în Capitală. Argumentul era simplu: untul devenise prea scump, iar noul produs putea fi o alternativă pentru populația săracă.
Controversa din această vară a pornit de la un videoclip publicat de Edmond Niculușcă, cofondator al localului La Mița Biciclista. Acesta i-a ironizat pe clienții Patiseriei Amzei și merdenelele făcute cu „margarină și spărtură de brânză”. Reacția a fost însă opusă celei așteptate. Oamenii au mers să cumpere merdenele, iar în fața patiseriei s-au format cozi. La Mița Biciclista și Niculușcă și-au cerut ulterior scuze.
Dezbaterea a ajuns rapid dincolo de gust și de rețete. În mediul online s-a discutat despre prețuri, statut social și diferența dintre produse considerate populare și cele prezentate drept rafinate.
Doriți mai multe informații pe tema Cultura, Arta, Lifestyle, margarina și Actualitate?
Cu 113 ani înainte, untul și margarina ajungeau tot în centrul unei discuții bucureștene. Doar că problema era privită dintr-o perspectivă foarte diferită.
În 1913, margarina era văzută ca soluție pentru cei care nu-și permiteau unt
Institutul de Studii Sud-Est Europene a publicat recent un fragment din ziarul Minerva, din 7 noiembrie 1913. Textul arată că mai mulți industriași cereau permisiunea să deschidă în București o fabrică de margarină. Cererea ajunsese în fața Consiliului de igienă al Capitalei. Ședința era condusă de Grigore Gheorghe Cantacuzino, primarul Bucureștiului în acea perioadă.
„Consiliul de igienă al Capitalei, în una din trecutele ședințe, ținută sub președinția d-lui Grigore Cantacuzino, primarul Capitalei, a discutat cu o deosebită atenţiune cererea mai multor industriaşi care au solicitat autorizaţiuni spre a putea înfiinţa în Capitală o fabrică pentru industrializarea margarinei. Cu această ocazie d. Irimia Popescu, medicul veterinar şef al Capitalei, a făcut o importantă comunicare, arătând cum în străinătate margarina a înlocuit în mare parte untul, care este foarte scump pe toate piețele publice. În comunicarea sa, d. Irimia Popescu a insistat în mod deosebit asupra marilor foloase pentru populația nevoiașă, care ar putea înlocui lipsa untului prin margarină.“
Margarina nu era atunci un produs nou. Fusese inventată în Franța în 1869 de Hippolyte Mège-Mouriès. A apărut tocmai într-o perioadă în care untul era scump, rar și greu de păstrat. Produsul fusese gândit ca un înlocuitor mai accesibil.
Astfel, argumentul prezentat autorităților bucureștene în 1913 urma o tendință deja prezentă în alte state europene. Margarina era privită ca o variantă mai ieftină pentru oamenii cu venituri mici.
Cine era veterinarul care pleda pentru margarină
Irimia Popescu, cel care susținea avantajele produsului, avea un rol important în sistemul sanitar al Capitalei. El fusese director al Abatorului Capitalei între 1893 și 1902. Ulterior, a devenit veterinar-șef al Bucureștiului și membru al Consiliului de Igienă. Era implicat inclusiv în activitatea Laboratorului comunal chimico-bacteriologic.
În acei ani, Primăria încerca să dezvolte controlul sanitar asupra alimentelor comercializate în oraș. Laboratorul municipal verifica produse alimentare și participa la combaterea fraudelor din comerț. În 1913, instituția trecea printr-o nouă reorganizare, iar Irimia Popescu făcea parte chiar din comisia care redactase regulamentul de funcționare.
Margarina ridica și o altă problemă în Europa începutului de secol XX. Semăna suficient de mult cu untul încât putea fi vândută în locul acestuia. O ediție a Encyclopaedia Britannica din 1911 nota că tocmai posibilitatea de a o prezenta drept unt provocase dezbateri și intervenții legislative.
De la „populația nevoiașă” la „mâncătorii de margarină”
Peste un secol mai târziu, relația dintre unt, margarină și statut social a revenit în centrul unei controverse bucureștene.
În 1913, diferența era exprimată aproape exclusiv în termeni economici. Untul costa mult, iar margarina putea ajuta populația care nu și-l permitea. În 2026, aceeași opoziție a fost reluată într-o dispută despre merdenea și croasant, dar și despre gust, preț și statut.
CITEȘTE ȘI
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
Sunteti pasionat de tehnologie? Va sugeram sa vizitati Smart Gadgets!
BluAZ vă oferă cele mai recente știri pozitive din surse de încredere, agregate pentru o lectură rapidă și completă.
Mai multe știri actualizate zilnic pe BluAZ.