Ce arată situația actuală - Scaunul…nu de la cap. Îl întâlnim la proteste politice, nunți, înmormântări, festivaluri…

Poate deveni iconic un produs cotidian omniprezent și puțin cercetat?

Atemporal

Puține obiecte de design au reușit performanța de a fi simultan invizibile și legendare.

Toată lumea îl cunoaște, dar nu mulți îi rețin numele. Aceasta este povestea unui scaun iconic, un simbol al producției în serie și al democratizării funcționalității cotidiene.

Continuați lectura cu articole similare despre Societate, Social, design, Cultura și silvia popoescu.

Pentru a scrie acest articol, m-am așezat pe unul și mi-am pus alt scaun în față, pe care mi-am ridicat picioarele, creându-mi propriul Eames Lounge Chair. Cunoscătorii știu că acesta este un clasic în istoria mobilierului modern, creație a fraților Charles și Ray Eames, un cuplu de designeri care au contribuit masiv la dezvoltarea arhitecturii moderne și a mobilierului.

Dar nu despre el vreau să vă povestesc acum, ci despre scaunul Monobloc. Un obiect atât de înrădăcinat în memoria noastră vizuală, încât a devenit o piesă de cult atemporală, chiar dacă, așa cum am mai spus, puțini îi cunosc numele.

Este scaunul care leagă cele mai diverse locuri de pe planetă. De la plajele românești până la tarabele cu mâncare de pe străzile din Bangkok, de la curțile din spatele caselor americane până la expozițiile în aer liber, de la grădinile europene, cafenelele africane sau restaurantele asiatice până la școli.

Un mini ”Eames lounge chair” a aparut în prim-plan în numeroase productii cinematografice, printre care: House of Gucci, Iron Man, Click, Sunday In New York, The Ghost Writer, Frasier, Gossip Girl, Hope Springs, The Housemaid, Tron: Legacy, Closer, Casino Royale (2006)

Scaunul Monobloc nu are nici pe departe prestigiul unui scaun Eames Lounge Chair și nici aura aristocratică a unui scaun Thonet no 14, model care a fost vândut în peste de 50 de milioane de bucăți, în perioada în care populația lumii era de aproximativ de un miliard.

Nu este expus în sufrageriile elitelor și nici vânat de colecțioanari. Îl găsim însă pretutundeni.

Numele său provine din cuvintele franceze „mono” și „bloc”, făcând referire la faptul că este turnat dintr-o singură bucată de material.

Astăzi, miliarde de exemplare există în întreaga lume, ceea ce îl transformă în cel mai răspândit și mai reprodus scaun realizat vreodată.

De unde vine

Istoria lui începe însă cu mult înainte de apariția sa oficială. În anii ’60, designerii europeni erau obsedați de ideea scaunului perfect: ieftin, ușor, rezistent și accesibil tuturor.

Noile materiale plastice promiteau o revoluție industrială. Experimentele celebrilor designeri Verner Panton, Joe Colombo, Vico Magistretti și Helmut Batzner au pregătit terenul pentru ceea ce avea să devină cel mai popular obiect de mobilier al secolului XX.

Momentul decisiv este anul 1972, când inginerul francez Henry Massonnet creează modelul Fauteuil 300.

Folosind tehnologia injectării polipropilenei într-o matriță unică, timpul de producție ajunge la mai puțin de două minute pentru un scaun. Pentru prima dată în istorie, designul a devenit cu adevărat accesibil tuturor.

În lipsa unui brevet universal asupra formei sale, scaunul Monobloc a fost copiat, reinterpretat și produs de mii de fabrici din întreaga lume, devenind aproape imposibil de atribuit unui singur producător.

În anii ’80, producția sa explodează. Costul redus, rezistența la apă, greutatea infimă și posibilitatea de a fi depozitat și suprapus, îl transformă în alegerea perfectă pentru spațiile publice și private deopotrivă.

Se estimează că până în prezent au fost produse miliarde de exemplare.

Al tuturor

Mai fascinant decât succesul său industrial, este însă succesul său cultural. Monoblocul nu aparține niciunei clase sociale. Este simultan scaunul unui pescar din Filipine și al unui profesor universitar din Berlin care își bea cafeaua în grădină.

Îl întâlnim la proteste politice, nunți, înmormântări, festivaluri, restaurante, etc.

Deși considerat un obiect lipsit de valoare estetică, marile muzee ale lumii îl privesc altfel.

În anul 2017, Vitra Design Museum îi dedică o expoziție întreagă: Monobloc-a chair for the world (Monobloc, un scaun pentru lume), legitimându-l drept unul dintre cele mai importante obiecte de design ale epocii contemporane.

Paradoxal, muzeul celebrează un obiect pe care milioane de oameni îl consideră prea banal pentru a fi observat.

În anul 2025, la 24 ianuarie, Muzeul de Artă Modernă (MoMA) din New York, găzduiește sub bagheta curatorilor Paola Antonelli și Maya Ellerkman un alt eveniment dedicat emblematicului obiect. Expoziția Pirouette: Turning Points in Design, care analizează motivul pentru care scaunul Monobloc reprezintă un paradox în istoria designului.

În unele țări, acesta este produs în serie și aruncat rapid, în timp ce în altele este prețuit și reparat, reflectând percepții culturale diferite asupra valorii sale.

Nu întâmplător, în anul 2025, superstarul portorican Bad Bunny, îl alege pentru coperta albumului său Debi Tirar Mas Fotos.

Două scaune albe din plastic au fost suficiente pentru a spune povestea nostalgiei, a comunității și a copilăriei latino- americane. Un obiect pe care l-am considerat banal timp de decenii, devenea, peste noapte, un simbol cultural recunoscut de milioane de oameni.

Monobloc-ul nu vorbește nicio limbă și, în același timp, le vorbește pe toate.

Să devină adevăratul lux al secolului XXI, tocmai capacitatea unui obiect de a aparține tuturor și nu raritatea lui?

Este Monobloc-ul „anti-Birkin-ul”- geanta care exclude, versus scaunul care include, un manifest involuntar impotriva consumului conspicuu și a snobismului în design?

HFA Studio a reinterpretat Monoblocul cu oglinzi

Dacă ar trebui să alegem un singur obiect care să reprezinte globalizarea, democtația designului și dispariția granițelor sociale, acela nu ar fi geanta Birkin, nici măcar un Iphone, ar fi acest scaun alb din plastic pe care îl găsim peste tot.